PSALMUL  6
          Pentru sfâr\it: un psalm al lui David,
             printre cânt[rile pentru Octav[a

1	Doamne, nu cu mânia Ta s[ m[ mustri,
	nici cu urgia Ta s[ m[ cer@i.
2	Miluie\te-m[, Doamne, c[ sunt neputinciosb;
	vindec[-m[, Doamne, c[ oasele mele s’au tulburat,
3	\i sufletul mi s’a tulburat foarte;
	dar Tu, Doamne, pân[ când?
4	Întoarce-Te spre mine, Doamne, izb[ve\te-mi sufletul,
	de dragul milei Tale mântuie\te-m[.

5	C[ nu din moarte Te va pomeni cineva;
	cine, în iad fiind, se va m[rturisi #ie?c
6	Ostenit-am întru suspinul meu,
	în fiece noapte sc[lda-voi patul meu,
	în lacrimi a\ternutul mi-l voi uda.
7	Ochiul meu s’a tulburat de sup[rare, 
	în mijlocul du\manilor mei m’am învechit.

8	Îndep[rta@i-v[ de mine voi, me\teri ai f[r[delegii,
	c[ci auzit-a Domnul glasul plângerii mele;
9	Domnul mi-a auzit ruga,
	Domnul mi-a primit rug[ciunea.d
10	S[ se ru\ineze \i foarte s[ se tulbure to@i vr[jma\ii mei,
	acum, degrab s[ dea înapoi cople\i@i de ru\ine!